Stări în vanN 1/7: LINIȘTE

Ne cunoaștem defectele în egală măsură cu calitățile. Ne cunoaștem unul pe altul. Încă ne respirăm aerul și ne hrănim cu el. Încă ești sursă de inspirație și procent din eșec. Încă îmi mai bântui prin vise și visuri. Refuză trecutul că acolo nu te mai întorci, acceptă prezentul și speră la un viitor. Comun. Nu îți lega inima la mâini și la picioare, nu o înfășura în oxigenul unei minți bolnave. Nu mai gândi. Nu te mai gândi. Gândești prea mult. Luptă! Strigă! Spune! Sau taci! De tot. Nu mai trimite energii. Nu mai primi energii. Fără șantaj sentimental. Nu mai face ochi să plângă. Nu mai lăsa în urma ta inimi rănite. Nu mai lăsa în urma ta să ți se frângă inima. Nu crede în karma, este o curvă. Curvele nu mai sunt de mult timp ce au fost. Au standarde. Și tu ai standarde dar tu nu ești așa. Sau poate te ascunzi. Poate ești la fel cum nu credeam că o să te văd vreodată. Poate mă lași de tot. Nu cerul este limita. Limitele ni le facem singuri. Iar noi ne-am făcut deja. Vrei pace? Oferă pace! Oferă mai mult decât îți dorești pentru că într-o bună zi vei primi mai mult. Vezi? Vezi și tu acum ce primești. Ești zero. Ai fost zero mereu doar că încercai să pari de zece. Acel unu eram eu. Singurul. Singurul care te iubea. Dar acum nu mai sunt. Nu mai suntem. Nu mai ești.

Viață bună!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *